Clasificare

Cele mai des întâlnite tumori maligne ale intestinului subțire sunt:

  • Adenocarcinomul;
  • Limfomul;
  • Sarcomul, care include tumorile gastrointestinale stromale (GIST);
  • Tumorile carcinoide (tumorile neuroendocrine).

Etiologie și factori de risc

Etiologia majorității cancerelor intestinului subțire este necunoscută, cu toate că există anumiți factori de risc care predispun la dezvoltarea acestor tipuri de cancer.

Factori de risc pentru apariția adenocarcinomului:

  • Mutații genetice/modificări anormale la nivelul AND-ului celulelor gastrice;
  • Sindroame genetice/ereditare (sindromul Lynch-cancerul colorectal ereditar non-polipozic, sindromul Peutz-Jeghers, polipoza familială adenomatoasă – boli ereditare în care intestinul gros este acoperit de polipi, fibroza chistică);
  • Cancerul colorectal;
  • Boala Crohn – inflamație a intestinului subțire care debutează de obicei la nivelul ileonului (ultima parte a intestinului subțire);
  • Boala celiacă/intoleranța la gluten;
  • Alcoolul;
  • Obezitatea;
  • Fumatul;
  • Dieta (alimente cu conținut crescut de sare, afumături, carnea roșie, cantități mari de zahăr).

Factori de risc pentru apariția  limfomului:

  • Boala celiacă;
  • Statut imuno-deficitar cronic, sindromul imunodeficitar (SIDA) sau prezența unor boli autoimune;
  • Terapie imunosupresivă îndelungată;
  • Boala Crohn;
  • Radioterapia;
  • Hiperplazia nodulară limfoidă.

Simptome

  • Dureri intermitente/crampe la nivelul abdomenului;
  • Greață +/- vărsături;
  • Oboseală (fatigabilitate);
  • Anemie;
  • Sânge în scaun/scaun închis la culoare/negru;
  • Scăderea în greutate fără o cauză aparentă;
  • Diaree apoasă și înroșirea tegumentelor (în cazul tumorilor carcinoide);
  • Icter (în cazul formațiunilor tumorale situate la nivelul duodenului/partea superioară a intestinului subțire).

Diagnostic

  • Teste de sânge – hemoleucograma (numărul de celule roșii, albe, trombocite, hemoglobina-proteina care transporta oxigenul) și biochimia sangvină;
  • Endoscopia digestivă superioară (esogastroduodenoscopie) – presupune introducerea prin cavitatea bucala, prin esofag și stomac, până la nivelul duodenului sau prima ansă jejunală (prima parte a intestinului subțire) a  unui tub subțire (diametrul unui pix), prevăzut cu o cameră la capăt;
  • Biopsie – manopera care se realizează în timpul efectuării endoscopiei superioare, prin care medicul, recoltează un fragment de țesut din zona cu aspect suspect a esofagului, fragment ce ulterior va fi analizat la microscop;
  • Endoscopia digestivă inferioară/colonoscopia – asemenea endoscopiei digestive superioare presupune introducerea unui tub prevăzut la capăt cu o cameră, tubul se introduce prin anus, se ascensionează în colon până la nivelul ultimei părți a intestinului subțire;
  • Video capsula endoscopică – presupune înghițirea unei capsule (de dimensiunea unei pastile care este prevăzută cu o cameră); asemenea unei pastile, capsula se va deplasa prin stomac în intestinul subțire, timp în care efectuează mii de poze, care sunt trimise pe un dispozitiv, putând fi ulterior vizualizate pe un calculator; capsula este eliminată în mod fiziologic, în timpul mișcărilor normale ale intestinelor;
  • Bariu pasaj – un tip special de radiografie care presupune înghițirea unei suspensii de bariu, permițând vizualizarea radiologica a esofagului, stomacului și intestinului subțire;
  • Tomografia computerizată (CT) – realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, aceste imagini sunt preluate din diferite planuri; pentru o evidențiere mai bună a regiunii explorate se utilizează substanța de contrast;
  • Tomografia cu emisie de pozitroni (PET): realizează o imagine ce poate ajuta la decelarea extensiei celulelor canceroase în întregul organism; la această investigație se folosește un radionuclid (glucoza) care se injectează intravenos și se obține o imagine care evidențiază structurile ce utilizează glucoza; celulele neoplazice sunt mai active metabolic și folosesc glucoza mai intens decât celulele normale.
  • Ecografia abdominală – metodă imagistică neinvazivă și atraumatică, bazată pe ultrasunete, care presupune vizualizarea organelor intrabdominale (permite vizualizarea tumorilor de intestine subțire dac- acestea sunt de mari dimensiuni);
  • Laparotomia exploratorie – presupune explorarea chirurgicală a cavității abdominale prin incizia peretelui abdominal.

Tratament

În tratamentul cancerului de intestin subțire se pot folosi una sau mai multe din următoarele tipuri de tratament, în funcție de stadiul cancerului:

  • Tratamentul chirurgical – presupune îndepărtarea chirurgicală a părții afectate a intestinului subțire (rezecția segmentară) cu sutura (reunirea) celor două capete tăiate, pentru refacerea continuității digestive; în cazul localizării formațiunii tumorale la nivelul duodenului se realizează duodenopancreatectomia cefalică, intervenție care presupune îndepărtarea duodenului, a primei porțiuni din jejun, a capului pancreatic, ultima porțiune din stomac, a colecistului, ultima parte din calea biliară principală care conduce bila de la ficat la nivelul duodenului și a ganglionilor limfatici învecinați (limfadenectomie), urmată de refacerea ulterioară a continuității digestive; în cazul localizării tumorii la nivelul ultimei părți a intestinului subțire, poate fi necesară și îndepărtarea unui segment variabil din colonului drept;
  • Chimioterapia – tratament antitumoral, care folosește anumite medicamente în scopul distrugerii celulelor canceroase; aceasta poate fi administrat înainte de tratamentul chirurgical (chimioterapia neoadjuvantă) cu scopul reducerii în dimensiuni a formațiunii tumorale pentru a putea fi ulterior îndepărtată chirurgical sau, poate fi administrat după tratamentul chirurgical (chimioterapie adjuvanta) cu scopul distrugerii celulelor canceroase care ar putea deja fi răspândite în organism;
  • Radioterapia – tratament antitumoral, care folosește raze X de intensitate mare sau alte tipuri de radiații ce sunt capabile să distrugă celulele maligne; poate fi ca în cazul chimioterapiei de doua tipuri: neoadjuvantă sau adjuvantă;
  • Radiochimioterapia – presupune combinarea chimioterapiei cu radioterapia, cu scopul creșterii eficientei acestora;
  • Terapia biologică/imunoterapia – utilizează substanțe produse de organism sau sintetizate în laborator cu scopul întăririi sistemul imunitar în lupta acestuia cu cancerul.